învățător

Румынский

Морфологические и синтаксические свойства

падеж	ед. ч.	мн. ч.
Неопр. ф.	învățător	învățători
Им.–Вин.	învățătorul	învățătorii
Род.–Дат.	învățătorului	învățătorilor
Звательн.	învățătorule	învățătorilor

în-vă-ță-tor

Существительное, мужской род.

Корень: -învăț-; суффикс: -ător.

Произношение

• МФА: ед. ч. [ɨnvət͡sə'tor], мн. ч. [ɨnvət͡sə'torʲ]

Семантические свойства

Значение

1. учитель ◆ Profesia învățătorului este una din cele mai respectabile în societate. — Профессия учителя - одна из самых уважаемых в обществе.

Синонимы

1. profesor

Антонимы

1. elev

Гиперонимы

1. profesie, profesiune

Родственные слова

Ближайшее родство
существительные: învățătoare, învățătură, învățământ прилагательные: învățat глаголы: învăța

Этимология

Происходит от глагола învăța "учить" + суфф. -ător.