învăța

Румынский

Морфологические и синтаксические свойства

	Modul indicativ
	Prezent	Imperfect	Perfectul compus	Viitorul I
Eu	învăț	învățam	am învățat	voi învăța
Tu	înveți	învățai	ai învățat	vei învăța
El Ea	învață	învăța	a învățat	va învăța
Noi	învățăm	învățam	am învățat	vom învăța
Voi Dumneavoastră	învățați	învățați	ați învățat	veți învăța
Ei Ele	învață	învățau	au învățat	vor învăța
Conjunctiv, p. 3	să învețe
Participiu	învățat
Gerunziu	învățând

în-vă-ța

Глагол, 1-е спряжение.

Корень: -învăț-; окончание: -a.

Произношение

• МФА: [ɨnvə't͡sa]

Семантические свойства

Значение

1. учить, изучать ◆ Învăț limba chineză. — Я изучаю китайский язык.
2. учить, обучать, преподавать ◆ A învăța pe copii e un lucru destul de greu. — Учить детей - довольно трудная работа.
3. учиться ◆ La ce școală înveți? — В какой школе ты учишься?

Синонимы

1. studia
2. instrui

Родственные слова

Ближайшее родство
существительные: învățător, învățătoare, învățătură, învățămînt прилагательные: învățat

Этимология

Происходит от лат. invitiare < vitium "порок".