întreba

Румынский

Морфологические и синтаксические свойства

	Modul indicativ
	Prezent	Imperfect	Perfectul compus	Viitorul I
Eu	întreb	întrebam	am întrebat	voi întreba
Tu	întrebi	întrebai	ai întrebat	vei întreba
El Ea	întreabă	întreba	a întrebat	va întreba
Noi	întrebăm	întrebam	am întrebat	vom întreba
Voi Dumneavoastră	întrebați	întrebați	ați întrebat	veți întreba
Ei Ele	întreabă	întrebau	au întrebat	vor întreba
	Conjunctiv, p. 3
	să întrebe
	Participiu
	întrebat
	Gerunziu
	întrebând

în-tre-ba

Глагол, 1-е спряжение.

Корень: -întreb-; окончание: -a.

Произношение

• МФА: [ɨntre'ba]

Семантические свойства

Значение

1. спрашивать ◆ Nu mă întrebați despre aceasta, nu voi spune nimic. — Не спрашивайте меня об этом, я ничего не скажу.

Антонимы

1. răspunde

Родственные слова

Ближайшее родство
существительные: întrebare прилагательные: întrebător

Этимология

Происходит от лат. interrogare «спрашивать; допрашивать», далее из inter- «между» (из праиндоевр. *enter «между», сравн. степень от *en- «в») + rogare «спрашивать; просить», изначально букв. «протягивать (руку)» (восходит к праиндоевр. *rog-/*reg. «двигать прямо»).